Rezultate principale (Distribuție.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distribution, lat. distributio)
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulţimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea şi repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei maşini care comandă automat diferite faze de funcţionare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul poziţiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT distributio
2. FR distribution; localisation; répartition
3. EN distribution; range
4. DE Distribution; Verbreitung; Verteilung
5. RU рaспределение; рaспрострaнение
6. HU elosztás, eloszlás, elosztódás, elterjedés
Rezultate secundare (Distribuție.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. maldistribution)
1. distribuție inegală, ineficientă sau nedreaptă a ceva (bogăție, resurse etcetera).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiodistribution)
1. distribuţie publică prin linii de telecomunicaţii speciale a programelor de radiodifuziune; radioficaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rédistribution)
2. element al ciclului hidrologic constând în trecerea apei solului dintr-un strat al acestuia în altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bathymétrie)
1. ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în ocean, mări, lacuri şi râuri.
2. distribuţie pe verticală a organismelor dintr-un anumit mediu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. biogéographe)
1. specialist în biogeografie, studiul distribuției geografice a speciilor vii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. climatographie)
1. descriere a climatelor; studiu al distribuției și variațiilor climatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chorologie)
1. studiu al distribuţiei în spaţiu a obiectelor, a organismelor.
2. metodă de cercetare care studiază răspândirea elementelor unei culturi istorice într-o anumită zonă geografică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dislocation)
1. dislocare.
2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuţiei atomilor.