Dictionar

distructiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. destructif)

1. care are proprietatea sau puterea de a distruge; distrugător, nimicitor.
2. (var.) destructiv.
3. (anton.) constructiv.
 

distructivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (distructiv + -itate)

1. înclinație patologică spre distrugere.
2. (înv.) destructivitate.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

aloxan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alloxane, engl. alloxan)

1. (biochimie) produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice (capabil de a induce diabet).
 

distrugător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)

1. adj. care distruge, nimicitor; distructiv.
2. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor.
 

leviatan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. léviathan)

1. monstru biblic distructiv.
2. (în basme) căpcăun.
3. (fig.) organizație statală și politica absolutistă.
4. mașină industrială de spălare a lânii.
 

negativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.
2. care reprezintă o negație.
3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
4. ostil progresului; distructiv.
5. (despre numere) mai mic decât zero.
6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.
7. (poligr.) literă albă pe fond închis.
 

distructor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. destructeur)

1. (cel) care distruge; distructiv, distrugător, nimicitor.
2. (var.) destructor, (înv.) destructoriu.