Dictionar

distruge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. distruggere)

1. a face să nu mai existe; a nimici.
 

autodistruge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. s’autodétruire)

1. refl. a se distruge singur sau de la sine.
 

distrugerea tulpinilor și păstăilor de soia

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Diaporthe phaseolorum
2. FR pourriture desgousses et des tiges du soja
3. EN pod and stem blight of soybean
4. DE Hülsen- und Stengelfäule der Sojabohne
5. RU rниль бобов и стеблей сои; диaпортоз сои
6. HU szója diaportés foltossága és szárrákja
 

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.
 

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanță) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.
 

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.
 

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.