Rezultate secundare (Distrugătoare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. escadrille)
1. subunitate tactică a unui regiment de aviaţie, compusă din câteva patrule.
2. grupare compusă din 3-4 nave de luptă (distrugătoare, vedete, dragoare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ouragan)
1. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acţiuni distrugătoare, însoţit adesea de ploi torenţiale.
2. (fig.) dezlănţuire impetuoasă de pasiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. télédynamique)
1. ştiinţă care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor şocuri puternice, pentru a provoca acţiuni distrugătoare la mare distanţă.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vâlvâi + -icios)
1. (despre foc) care arde cu flăcări mari și distrugătoare.