Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diversion, lat. diversio)
1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva.
2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare.
3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + informaţii)
1. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi diversiune a inamicului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. diversionist)
1. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. diversivo)
1. de diversiune.