Rezultate secundare (Divin.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)
1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. divinamente)
1. în mod divin, într-o manieră divină; prin harul, voința, puterea, acțiunea lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divination, lat. divinatio)
1. pretinsă putere de a prezice viitorul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. divinateur, lat. divinator)
1. I. privitor la divinație; care aparține divinației; (var.) devinator, divinatoriu.
2. II. persoană care practică divinația; cel care are facultatea de a divina, care prevede ce trebuie să se întâmple; (var.) devinator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divinatoire)
2. care se referă la arta divinației, la practica ei, la instrumentele sale etc.
3. care se referă la facultatea de a ghici, care o manifestă sau este produsul acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divinité, lat. divinitas)
1. fiinţă socotită drept creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
2. fiinţe cărora li se atribuie o natură divină.
3. (pl.) zeii şi zeiţele păgânismului.
5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adorer, lat. adorare)
1. a iubi foarte mult, fără limite.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)
1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)
1. iubire, admiraţie nemărginită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambrosiaque)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)
1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.