Dictionar

Rezultate secundare (Divin.):

Divin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)

1. dumnezeiesc; de la zei.

2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.

3. (fig.) minunat, splendid, încântător.


Divinamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (it. divinamente)

1. în mod divin, într-o manieră divină; prin harul, voința, puterea, acțiunea lui Dumnezeu.


Divinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divination, lat. divinatio)

1. pretinsă putere de a prezice viitorul.


Divinator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. divinateur, lat. divinator)

1. I. privitor la divinație; care aparține divinației; (var.) devinator, divinatoriu.

2. II. persoană care practică divinația; cel care are facultatea de a divina, care prevede ce trebuie se întâmple; (var.) devinator.


Divinatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divinatoire)

1. referitor la divinație.

2. care se referă la arta divinației, la practica ei, la instrumentele sale etc.

3. care se referă la facultatea de a ghici, care o manifestă sau este produsul acesteia.


Divinitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divinité, lat. divinitas)

1. fiinţă socotită drept creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.

2. fiinţe cărora li se atribuie o natură divină.

3. (pl.) zeii şi zeiţele păgânismului.

4. esenţă, natură divină.

5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.


Acolit, -ă

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.

2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.

3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.

4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.


Adora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adorer, lat. adorare)

1. a iubi foarte mult, fără limite.

2. a diviniza; a venera.


Adorant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Adorant)

1. om care se roagă unei divinităţi, în arta cultă.


Adoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admiraţie nemărginită.

2. divinizare, veneraţie.


Ambroziac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambrosiaque)

1. cu parfum de ambrozie (2).

2. divin, minunat.


Amficţionie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.