Dictionar

Divizibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divisible, lat. divisibilis)

1. care se poate diviza.

2. (mat.) care prezintă divizibilitate.

Divizibil; separabil; despicabil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT scissilis

2. FR scissile; divisible

3. EN scissile; divisible

4. DE spaltbar; teilbar; trennbar

5. RU рaсщепляющийся; делящийся

6. HU osztható; tagolható, hasítható

Divizibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divisibilité)

1. calitatea de a fi divizibil.

2. (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărţi exact între ele.

Actinomorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinomorphe)

1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.

2. în formă de raze.

3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.

Binar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

1. adj. format din două unităţi; divizibil cu2. (chim.) constituit din două elemente.

2. compus din două elemente dispuse câte două.

3. (mat.) a cărui bază este numărul2.

4. s. f. (astr.) stea dublă.

Comun, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.

2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.

3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.

4. obişnuit, normal, frecvent.

5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.

6. mediocru, banal, de rând.

7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.

8. în ~ = laolaltă, împreună.

9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.

Cuaternar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unităţi; divizibil cu4.

2. (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot).

3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.

4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.

Cvinariu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. quinarius)

1. adj. format din cinci unităţi; divizibil cu5.

2. (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice.

3. s. m. monedă romană valorând 5 aşi.

Divizibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divisible, lat. divisibilis)

1. care se poate diviza.

2. (mat.) care prezintă divizibilitate.