Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)
1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algocénose)
1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amensalisme)
1. (biol.) interacţiune care se manifestă între indivizii diferitelor specii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)
1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.
3. parte principală din ceva.
4. corp de legi = culegere de legi; corpus.
5. porțiune de materie bine determinată.
6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).
8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil să absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.
9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.
10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.
11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.
12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.
13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.
15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.
16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.
17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.
18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divisionnaire)
1. adj. referitor la o împărţire; care presupune o împărţire.
2. monedă ~ă = monedă reprezentând o diviziune a unităţii monetare.
3. care aparţine unei divizii (1).
4. s. f. (sport) echipă care activează în una dintre divizii (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (endo- + gr. oikos, casă)
1. folosire a cavităţilor din corpul indivizilor unei specii ca locuinţă de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relaţii de parazitism.