OK
X
centromer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. centromère)
1.
regiune
prin
care
cromozomul
se
atașează
de
fibrele
fusului
în
timpul
diviziunii
celulare.
citochineză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cytokinèse)
1.
totalitatea
schimbărilor
care
au
loc
în
plasmă
în
cursul
diviziunii
celulare.
diaster
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diaster)
1.
stadiu
al
diviziunii
mitotice,
la
sfârșitul
anafazei
și
începutul
telofazei,
în
care
cromozomii
sunt
grupați
la
polii
fusului
nuclear
sub
formă
de
stea.
dihotomic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dichotomique)
1.
care
prezintă
dihotomie;
dihotom.
2.
care
se
divizează,
se
subdivizează
în
două,
prin
dihotomie.
3.
care
se
bazează
pe
un
principiu
al
diviziunii,
al
subdiviziunii
prin
dihotomie.
4.
(logică)
diviziune
~ă
=
diviziune
prin
care
o
noțiune
este
împărțită
în
doi
membri
contradictorii.
5.
(var.)
dichotomic,
dicotomic.
diplofază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diplophase)
1.
fază
în
cursul
diviziunii
celulare
în
care
nucleele
sunt
diploide.
endomixie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. endomixie)
1.
formare
a
macronucleului
dintr-un
produs
al
diviziunii
micronucleului,
fără
a
fi
precedată
de
o
fuziune
nucleară.