Dictionar

Rezultate secundare (Divizor):

Divizor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diviseur, lat. divisor)

1. adj. care divide.

2. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat.

3. s. n. ~ de frecvenţă = circuit sau montaj la divizarea frecvenţei unei oscilaţii electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii.


Comun, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.

2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.

3. a face cauză cu cineva = a fi de partea cuiva.

4. obişnuit, normal, frecvent.

5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.

6. mediocru, banal, de rând.

7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.

8. în ~ = laolaltă, împreună.

9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.


Congruent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. congruent, lat. congruens)

1. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent.

2. numere ~e = numere care dau acelaşi rest când sunt împărţite la un divizor comun; figuri ~e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta.


Perfect, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. perfectus, germ. perfekt)

1. adj. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil.

2. deplin, complet; absolut.

3. (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi.

4. adv. cu desăvârșire.

5. (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent!

6. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut.


Prim, -ă

Parte de vorbire: num. ord., adj.
Origine: (lat. primus)

1. num. ord., adj. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii.

2. (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite.

3. cel mai bun; cel mai însemnat etc.

4. de ~ rang = de calitate superioară.

5. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.

6. ~-ministru = premier.


Simplifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. simplifier, lat. simplificare)

1. a face (mai) simplu.

2. a reduce o fracţie, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun.