Rezultate secundare (Dizolvant.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissolvant)
1. adj., s. m. (substanţă) care are proprietatea de a se dizolva; solvent
2. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butanol)
1. substanţă din clasa alcoolilor, dizolvant servind pentru lacuri şi intermediar în sinteze organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorméthane)
1. gaz incolor, inflamabil, agent frigorific, dizolvant şi anestezic local; clorură de metil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezagrega)
1. acţiunea de a (se) dezagrega.
2. transformare chimică a unui material sau a unei substanţe, insolubile în dizolvanţi obişnuiţi, în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă.
3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acţiunea agenţilor geomorfologici externi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fracţiona)
1. divizat în fracțiuni.
2. (chim.) distilare ~ă = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectându-le separat după temperaturile lor de fierbere; cristalizare ~ă = separare a substanțelor dintr-un amestec, folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. fusel)
1. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentaţia alcoolică a proteinelor din cereale şi din fructe, sub acţiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substanţelor aromatice şi a parfumurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glycol)
1. alcool incolor, siropos, dulce, folosit ca dizolvant.