Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. dissolvere)
1. tr., refl. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă.
2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea.
3. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + dizolva)
1. refl. (despre o organizaţie, societate etc.) a se dizolva, a-şi înceta activitatea prin propria hotărâre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissolvant)
1. adj., s. m. (substanţă) care are proprietatea de a se dizolva; solvent
2. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT dissolutio
2. FR dissolution
3. EN dissolution
5. RU рaстворение
6. HU feloldás; cseppfolyósodás, cseppfolyósítás; oldatba vivés
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dizolva)
1. (substanţă) care se dizolvă; solvat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquarelle, it. acquarella)
1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipolyse)
1. proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză.
2. funcţie prin care un ţesut restituie sângelui grăsimile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylopectine)
1. component al amidonului dizolvabil în apă prin încălzire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + dizolva)
1. refl. (despre o organizaţie, societate etc.) a se dizolva, a-şi înceta activitatea prin propria hotărâre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autolytique)
2. care se dizolvă singur, prin autoliză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bactériolyse)
1. dizolvare a bacteriilor sub acţiunea bacteriolizinei.