Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)
1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupon)
1. parte a unui titlu de rentă, a unei acţiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadenţă.
2. parte detaşabilă a unui bilet care conferă deţinătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fructifier, lat. fructificare)
1. intr. a produce fructe, a rodi.
2. (despre capital, bani) a aduce venit, a creşte prin acumulare de dobânzi.
3. tr. (fig.) a folosi cu profit o situaţie, o ocazie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (inter- + bancar; fr. interbancaire)
1. care se referă la relațiile dintre bănci.
2. (în special) care se referă la rata dobânzii la care băncile se împrumută reciproc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)
1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.
2. poziție economică conform căreia statul ar trebui să stimuleze în mod activ creșterea economică și să îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.
3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium)
1. adj. referitor la un moratoriu (II); care acordă un termen de plată.
2. dobânzi ~ii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune ~ii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligaţii.