Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dozent)
1. grad didactic în învăţământul superior corespunzător celui de conferenţiar universitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. docenza)
1. titlul şi demnitatea de docent; examen pentru obţinerea acestui titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. docenza)
1. titlul şi demnitatea de docent; examen pentru obţinerea acestui titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (pedocentr/ism/ + -ist)
1. I. referitor la pedocentrism.
2. (pedagogie) care plasează copilul în centrul relației educaționale.
3. II. adept al pedocentrismului.