Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. averroïste)
1. I. referitor la Averroes (1126- 1198), la scrierile sau doctrinele sale.
2. II. adept al averroismului.
3. susținător al lui Averroes, filozof arab care a legat filozofia lui Aristotel de Coran.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. blanquiste)
1. I. referitor la Auguste Blanqui (1805- 1881) sau la doctrinele sale.
2. II. adept al blanquismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. deontology)
1. (în doctrinele moraliştilor englezi) principiu al acţiunii conforme cu datoria şi nu urmărind utilul sau binele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évangélisme)
2. doctrinele bisericii evanghelice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-hégélien)
1. I. referitor la neohegelianism (școală de gândire asociată și inspirată de lucrările lui Hegel, care se se referă în principal la doctrinele filozofilor idealiști din Marea Britanie și Statele Unite dintre anii 1870 și 1920).
2. II. adept al neohegelianismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. neoorthodoxy)
1. mişcare teologică protestantă care reînvie doctrinele tradiţionale.