Dictionar

doctrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doctrine, lat. doctrina)

1. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc.
 

doctrinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. doctrinal)

1. care se referă la o doctrină, la un sistem de idei.
 

doctrinar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. doctrinaire)

1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susține o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
6. adept al doctrinarismului.
7. (var.) (înv.) doctrinariu.
8. (antonim) tolerant.
 

doctrinarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism.
 

îndoctrina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. endoctriner)

1. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.
 

abjura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credință, o doctrină, o opinie.
 

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
 

activism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății.
 

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

acționalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actionnaliste)

1. referitor la acționalism, doctrină bazată pe studiul muncii.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.