Rezultate principale (Doctrină,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrine, lat. doctrina)
1. sistem închegat de concepţii, principii şi teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc.
Rezultate secundare (Doctrină,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doctrinal)
1. care se referă la o doctrină, la un sistem de idei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)
1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. endoctriner)
1. a iniţia într-o doctrină, a înarma cu o doctrină.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstentionnisme)
1. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actionnaliste)
1. referitor la acţionalism, doctrină bazată pe studiul muncii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.