Dictionar

documentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (documenta)

1. acțiunea de a (se) documenta.
2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați.
 

consulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consulter, lat. consultare)

1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.
2. a cerceta pentru informare, documentare.
3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2).
4. refl. a se (con)sfătui.
 

crestomație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrestomathie)

1. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului.
 

descriptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. descripteur, lat. descriptor)

1. scriitor cu talent la descriere.
2. simbol al unei noțiuni, exprimat prin cifre arabe.
3. termen, expresie cuprinzând noțiuni principale, caracteristice unei teme date, care stă la baza unui cod întocmit în vederea automatizării operațiilor de documentare.
 

documentalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. documentaliste)

1. specialist în documentare; documentarist.
2. persoană a cărei sarcină este cercetarea, clasificarea, distribuirea și conservarea documentelor, într-un serviciu public sau privat.
 

documentarist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. documentariste)

1. autor de filme documentare; realizator de documentare cinematografice.
2. persoană care se ocupă cu documentarea, cu informarea științifică referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate; documentalist.
 

documentică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. documentique)

1. documentare cu ajutorul calculatorului.