Rezultate secundare (Dogmele):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adogmatisme)
1. sistem de gândire care nu admite dogmele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catéchiser)
1. a învăţa pe cineva dogmele religiei creştine.
2. (fig.) a convinge, a îndoctrina.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu stricteţe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. dogmatiste)
1. adj., s. m. f. (adept) al dogmatismului; dogmatic.
2. s. m. cel care susține dogmele unei biserici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dogmatiser)
2. (fig.) a vorbi pe un ton sentenţios, care nu admite replică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)
1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.