Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (dojană + -ic)
1. care mustră; dojenitor, mustrător.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (dojeni + -icios)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. dojeni)
1. acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare.
2. prevenire.
4. (var.) (înv.) dojănire, (înv.) doșenire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dojeni + -tor)
1. care dojenește, care ceartă; care exprimă un reproș, o stare de nemulțumire; mustrător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admonester)
1. a mustra cu severitate, a dojeni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apostropher)
1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. moraliza)
1. împărtășire a unor învățături morale; (înv.) moralisire, moralizație.
2. îndrumare spre o comportare conformă cu principiile moralei; (înv.) moralizație.
3. dojenire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. dojeni)
1. acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare.
2. prevenire.
4. (var.) (înv.) dojănire, (înv.) doșenire.
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (nec.)
1. tr. a cicăli, a dojeni pe cineva; a certa.
2. intr. a vorbi mult și fără rost; a trăncăni, a flecări.
3. a ciocăni; (prin ext.) a face mult zgomot.
4. (var.) (reg.) a tolăcăni, a toloconi, a tologăni, a torocăni.
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (nec.)
1. tr. a cicăli, a dojeni pe cineva.
2. intr. a trăncăni, a flecări.