Rezultate secundare (Domeniile):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (encicloped[ie])
1. persoană având cunoștințe vaste (enciclopedice) în toate domeniile cunoașterii; enciclopedist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encyclopédie)
1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. invariant, germ. Invariant)
1. adj. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări.
2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă.
3. s. m. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică.
4. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.
5. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicologie)
1. ştiinţă care studiază muzica în toate domeniile şi manifestările ei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tehnic + -ism, cf. rus. tehnițizm, fr. technicisme)
1. tendința de a favoriza tehnica în toate domeniile.
2. tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice de la baza lor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. univesel, lat. universalis)
1. adj. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există.
2. comun unei totalități cuprinzătoare de entități; general.
3. (log.; despre judecăți) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului.
4. mondial.
5. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.
6. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații.