Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. domestique, lat. domesticus)
1. (despre animale) care trăieşte pe lângă casa omului.
2. (despre ocupaţii, condiţii de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. domestiquer)
1. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. domestici)
1. acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzirea animalelor sălbatice.
2. (fig.) transformare a cuiva, care devine mai potolit, mai sociabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. domesticité)
1. stare a unui animal domestic.
2. (rar) situaţia de servitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. alpaca)
1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă şi mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apidologie)
1. studiul biologic al albinei domestice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aviaire)
1. care se referă la păsări (mai ales la păsările de curte), la reproducerea sau la patologia lor.
2. (med. vet.) gripă ~ă = orice formă de gripă cauzată de un virus gripal de tip A (și 16 subtipuri cunoscute, cum ar fi H5N1), adaptat la păsările sălbatice și domestice, dar care poate afecta și alte animale, uneori și oamenii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bactrienne)
1. cămilă cu două cocoaşe, domesticită, în Asia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brucellose)
1. boală infecţioasă transmisibilă omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifestă prin temperatură ridicată, dureri de cap etc.; febră de Malta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chinchilla)
1. (zool.) animal din ordinul rozătoarelor, de mărimea unui cobai, a cărui blană este foarte apreciată; include două specii sălbatice rare care trăiesc în America de Sud și o formă domestică.