Parte de vorbire: s.f.
Origine: (predomina)
1. acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță, predominație.
2. superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc.
3. ridicare valorică deasupra altora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. domination, lat. dominatio)
1. dominare, stăpânire; autoritate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érotomanie)
1. psihopatie caracterizată prin predominarea ideilor sexuale; obsesie sexuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. habitus)
1. înfăţişare, aspect caracteristic al unui individ.
2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua.
3. înfăţişare, aspect al unei plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impérialisme)
1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.
2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanţa monopolurilor, aparţinând unor regiumi autoritare, conflagraţii etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. impérialiste)
1. I. referitor la imperialism (politică de expansiune, de dominare a unui stat asupra altor state).
2. care aparţine imperialismului sau marilor capitalişti.
3. II. adept, susținător, reprezentant al imperialismului.