Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominateur, lat. dominator)
1. care iubește să domine; care dezvăluie un caracter autoritar și care caută să-i domine pe ceilalți; dominant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominant)
1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jupitérien)
1. referitor la Iupiter (Zeus).
2. (fig.) care are un caracter autoritar, dominator.
3. care aparţine planetei Jupiter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prédominant)
1. care predomină, care prevalează; predominator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (predomina + -tor)
1. care predomină prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc.; predominant.