Dictionar

Rezultate principale (Dominație):

Dominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. domination, lat. dominatio)

1. dominare, stăpânire; autoritate.


Rezultate secundare (Dominație):

Predominaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prédomination)

1. condiția sau starea de a fi predominant; ascendență, dominație, preeminență, preponderență.

2. (var.) predominațiune.


Antiimperialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)

1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.


Bancocrat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bancocrate)

1. adept al bancocrației.

2. susținător al dominației exercitate asupra vieții publice de către bănci.

3. bancher puternic; capitalist care se bazează pe bănci.


Clericalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléricalisme)

1. curent politic care consideră legitimă extinderea influenţei şi dominaţiei bisericii asupra vieţii sociale, politice şi culturale.


Colonialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare şi exploatare a coloniilor.

2. doctrină care vizează legitimarea ocupaţiei, dominaţiei politice şi exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.

3. (antonim) anticolonialism.


Echilibru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.

2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.

3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.

4. proporție, raport just între lucruri opuse.

5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.

6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.

7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.


Emancipa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émanciper, lat. emancipare)

1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.

2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.

3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.

4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.

5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.