Rezultate principale (Dominație):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. domination, lat. dominatio)
1. dominare, stăpânire; autoritate.
Rezultate secundare (Dominație):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prédomination)
1. condiția sau starea de a fi predominant; ascendență, dominație, preeminență, preponderență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)
1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bancocrate)
1. adept al bancocrației.
2. susținător al dominației exercitate asupra vieții publice de către bănci.
3. bancher puternic; capitalist care se bazează pe bănci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléricalisme)
1. curent politic care consideră legitimă extinderea influenţei şi dominaţiei bisericii asupra vieţii sociale, politice şi culturale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colonialisme)
1. politică de subjugare şi exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupaţiei, dominaţiei politice şi exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)
1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.
2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.
3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.
4. proporție, raport just între lucruri opuse.
5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.
6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.
7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.