Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)
1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.
3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.
4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corégent)
1. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détrôner)
1. a înlătura de la tron, a scoate din domnie.
2. (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. millénarisme)
1. credința într-o domnie pământească mesianică care ar trebui să dureze o mie de ani și care ar trebui să înceapă la sfârșitul lumii; chiliasm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pompadour)
1. stil ~ = stil de mobilier, de decoraţie interioară de la sfârşitul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin linii curbe, ondulate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. porphyrogénète, gr. porphyrogenetos)
1. titlu dar principilor bizantini născuţi în timpul domniei tatălui lor.