Rezultate principale (Domnișoară,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doamnă + -ișoară)
1. apelație folosită pentru a desemna o fată tânără sau o femeie (presupusă) necăsătorită sau pentru a se adresa acesteia; duduie.
2. ~ de onoare = fată tânără care însoțește mireasa la cununie; fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.
3. (învechit) tânără care făcea parte din păturile privilegiate.
4. (învechit) fiică, fată de domn.
5. (regional) (ornit.) femeiușca sticletelui; domniță.
6. (regional; la plural) (bot.) cârciumărese.
Rezultate secundare (Domnișoară,):
Parte de vorbire: s.f. invar.
Origine: (engl. miss)
1. (folosit și ca termen de adresare) domnişoară în Anglia sau în lumea anglo-saxonă.
2. câștigătoarea unui concurs de frumusețe, regină a frumuseții.
Parte de vorbire: s.f. (hispanism)
Origine: (sp. señorita)
1. (familiar) domnișoară, vorbind despre o fată tânără dintr-o țară de limbă spaniolă.
Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. signorina)
1. titlu de curtoazie și respect cu care se adresează sau se referă la o fată tânără sau, mai general, femeie necăsătorită, indiferent de vârstă; domnişoară.
Parte de vorbire: s.f. (hispanism)
Origine: (sp. señorita)
1. (familiar) domnișoară, vorbind despre o fată tânără dintr-o țară de limbă spaniolă.