Dictionar

cenzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea și funcția de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control.
3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.
4. critică, blam public.
 

emotivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotivisme)

1. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță.
 

gratificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gratification, lat. gratificatio)

1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă.
2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului.
 

interpret, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)

1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.
 

libidina

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (it. libidinare)

1. a(-și) satisface dorințele sexuale.
 

preveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prévenir, lat. praevenire)

1. a înștiința dinainte; a avertiza.
2. a preîntâmpina.
3. a împlini dinainte dorințele cuiva.