dorsal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dorsalis
2. FR dorsal
3. EN dorsal
4. DE dorsal; zum Rücken, zur Rückseite gehörend
5. RU дорзaльный; тыльный; спинной
6. HU háti, hátoldali

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat muşchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanţ muntos care se întinde pe spaţiul unui continent.
6. relief mai puţin accidentat, care separă unităţi de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

dorsalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dorsalgie, cf. lat. dorsum „spate” + gr. algos „durere”)

1. (med.) durere în regiunea dorsală; dureri de spate.

acantoceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.

acantopterigieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthoptérygiens)

1. (zool.) ordin de peşti osoşi cu înotătoarea dorsală spinoasă.

amfineurieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amphineures)

1. pl. clasă de moluşte marine, având partea dorsală cu plăci calcaroase.

bleniide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blenniidés)

1. pl. familie de peşti marini viu coloraţi, cu capul turtit în partea superioară, botul scurt şi aripioara dorsală foarte lungă: corosbina sau căţelul-de-mare.

cefalocordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalocordates)

1. pl. încrengătură de cordate inferioare marine, cu scheletul format din coarda dorsală, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate.

cod 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cod)

1. peşte marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; moruă.