OK
X
dotat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dota)
1.
înzestrat
cu
calități
deosebite.
dotație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dotation, lat. dotatio)
1.
capacitate
înnăscută
care
face
posibile
performanțe;
dotare
(2).
2.
mijloace
materiale
puse
la
dispoziția
cuiva
prin
dotare.
autodotare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autodota)
1.
acțiunea
de
a
se
autodota
și
rezultatul
ei.
2.
achiziționare
din
resurse
proprii
a
unor
bunuri
personale;
autodotat.
3.
utilare
din
resurse
proprii;
autoutilare.
aviație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aviation)
1.
zbor
cu
ajutorul
avioanelor.
2.
disciplină
care
studiază
tehnica
și
zborul
vehiculelor
aeriene
mai
grele
decât
aerul.
3.
personalul
și
mijloacele
de
zbor
ale
unei
țări,
ale
unei
societăți
comerciale
etc.
4.
forță
aeriană
înglobând
personalul
și
avioanele
militare
ale
unei
armate.
5.
~
sanitară
=
formație
sanitară
dotată
cu
avioane
pentru
acordarea
asistenței
medicale
de
urgență.
bază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)
1.
parte
inferioară
a
unui
corp,
edificiu
etc.;
temelie,
fundament.
2.
distanță
între
difuzoarele
(externe)
ale
unui
sistem
de
redare
radiofonică.
3.
electrod
corespunzător
zonei
dintre
două
joncțiuni
ale
unui
tranzistor.
4.
(mat.)
număr
real,
pozitiv
și
diferit
de
1,
la
care
se
face
logaritmarea.
5.
~
a
puterii
(unui
număr)
=
număr
care
se
ridică
la
puterea
indicată
de
exponent.
6.
latură
a
unui
poligon
sau
față
a
unui
poliedru,
în
poziția
cea
mai
de
jos.
7.
element
fundamental,
esențial
a
ceva
(cuvânt,
combinație
chimică
etc.).
8.
de
~
=
principal,
fundamental;
a
pune
~
ele
=
a
întemeia,
a
înființa.
9.
totalitatea
relațiilor
de
producție
dintr-o
etapă
determinată
a
dezvoltării
sociale,
economice,
pe
care
se
înalță
suprastructura
corespunzătoare.
10.
loc
de
concentrare
a
unor
oameni,
trupe,
mijloace
materiale
etc.
pentru
o
activitate
determinată.
11.
~
militară
=
zonă
special
amenajată
și
dotată
cu
instalații,
în
care
sunt
concentrate
unități,
mijloace
și
materiale
de
luptă.
12.
~
sportivă
=
teren
special
amenajat
și
dotat
pentru
practicarea
diferitelor
sporturi.
13.
substanță
chimică
cu
gust
leșietic,
care
albăstrește
hârtia
de
turnesol
și
care,
în
combinație
cu
un
acid,
formează
o
sare;
substanță
care
poate
fixa
protonii
eliberați
de
un
acid.
blindat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (blinda)
1.
adj.
cu
blindaj.
2.
(fam.)
îmbrăcat
peste
măsură.
3.
s.
n.
autovehicul
de
luptă
prevăzut
cu
blindaj;
tanc.
4.
(pl.)
trupe
dotate
cu
asemenea
mijloace.
câmp
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)
1.
întindere
vastă
de
pământ
fără
accidente
însemnate
de
teren;
șes,
câmpie;
spec.
întindere
de
pământ
cultivată,
semănată;
totalitatea
ogoarelor
din
jurul
unei
comune.
2.
munca
~ului
=
lucrarea
pământului.
3.
artilerie
de
~
=
artilerie
dotată
cu
tunuri
și
obuziere
care
pot
fi
deplasate
numai
pe
teren
puțin
accidentat.
4.
loc.
adv.
în
plin
~
sau
în
~
deschis
=
sub
cerul
liber;
fără
adăpost.
5.
expr.
a
o
lua
peste
~
=
a
merge
de-a
dreptul,
părăsind
drumul.
6.
a-și
lua
(sau
a
apuca)
~ii
=
a
pleca
orbește,
fără
a
ști
încotro
(de
desperare,
de
durere,
de
mânie);
a
ajunge
la
desperare.
7.
întindere
de
pământ
în
afara
unei
localități
(unde
nu
mai
sunt
case).
8.
~
de
gheață
=
masă
întinsă
și
neîntreruptă
de
gheață
care
acoperă
o
suprafață
(în
regiunile
polare).
9.
loc,
spațiu,
porțiune
de
teren
în
limitele
cărora
se
desfășoară
o
anumită
activitate.
10.
spațiu
delimitat
în
care
este
cuprinsă
imaginea
de
pe
o
peliculă
cinematografică.
11.
~
vizual
=
porțiune
din
spațiu
care
poate
fi
cuprinsă
cu
privirea.
12.
~
operator
=
porțiune
de
piele
special
pregătită
pentru
o
intervenție
chirurgicală.
13.
fâșie
de
pânză
care
delimitează
plaga
operatorie.
14.
porțiune
din
spațiu
în
care
fiecărui
punct
i
se
asociază
o
mărime
fizică
bine
determinată.
15.
(inform.)
subîmpărțire
din
punct
de
vedere
logic
a
unei
cartele
conținând,
fiecare,
o
informație
reprezentată
codificat.
16.
mulțime
de
valori
ale
uneia
sau
mai
multor
mărimi
variabile.
17.
~
lexical
=
ansamblu
de
cuvinte
din
aceeași
sferă
semantică,
care
exprimă
noțiuni
asemănătoare
sau
asociabile.
18.
(arte)
fond
în
limitele
căruia
poate
fi
reprezentată
o
imagine,
un
motiv
ornamental
etc.
chicinetă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (amer. kitchenette)
1.
bucătărie
de
dimensiuni
reduse,
în
apartamente
sau
garsoniere,
dotată
cu
strictul
necesar;
bucătărioară.
2.
zonă
pentru
prepararea
alimentelor,
ocupând
adesea
doar
o
parte
a
unei
încăperi;
bucătărie
deschisă.