Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)
1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru ştiind că nu va reuşi; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiscal)
1. referitor la fisc sau fiscalitate; referitor la impozite și taxe.
2. paradis ~ = teritoriu cu impozitare foarte scăzută.
3. timbru ~ = marcă oficială destinată să dovedească că s-au plătit anumite categorii de taxe sau impozite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + latinism)
1. mişcare culturală şi politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, lingvistic, originea latină a poporului român.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)
1. adj. propriu să dovedească ceva; probator.
2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.