Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectif, lat. affectivus)
1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alibi)
1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei că în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apagogique)
1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.
2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.
3. demonstrație ~ă = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorisation)
1. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire.
2. înscris care dovedeşte o împuternicire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coulant)
1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispreţui + -tor)
1. care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; batjocoritor.