Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (dovedi + -bil)
1. care poate fi dovedit, demonstrat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)
1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apagogique)
1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.
2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.
3. demonstrație ~ă = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)
1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attester, lat. attestari)
2. a exista, a figura într-un text.
3. a confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. délaisser)
1. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati)
1. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raţionament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmaţii.
2. a dovedi, prin calcule şi raţionamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunţ.
3. intr. a lua parte la o demonstraţie; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare.