Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. demonstrabilis, după fr. démontrable)
1. care poate fi demonstrat.
2. care poate fi dovedit prin calcule și prin raționamente.
3. (antonime) indemonstrabil, nedemonstrabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probant)
1. care certifică; doveditor, concludent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (revizui)
1. acţiunea de a revizui; revizie.
2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. proba)
1. care a fost dovedit; arătat, demonstrat, evidențiat.
2. care a fost încercat, verificat; (înv.) probăit.
3. (prin ext.; despre oameni) experimentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + dovedit)
1. care nu poate fi dovedit; incert, nedemonstrat.
2. (arg.) fain, fără seamăn, frumos.
3. (antonime) dovedit, demonstrat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. disculpa)
1. acțiunea de a (se) disculpa, de a (se) scoate din culpă; dezvinovățire.
2. scoatere din cauză a unui acuzat după ce s-a dovedit nevinovăția acestuia.