Rezultate secundare (Dovezi,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)
1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. argumenter, lat. argumentari)
1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. athée, gr. atheos)
1. I. care neagă existența lui Dumnezeu; care neagă existența oricărei divinități; care aderă la ateism
2. II. persoană care nu-l recunoaște pe Dumnezeu sau neagă existența lui Dumnezeu.
3. persoană care nu crede în existența zeităților sau a divinității.
4. persoană care nu crede în ceva, enunțat fără dovezi.
5. persoană care nu are religie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énumération, lat. enumeratio)
1. enumerare.
2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă.
3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrothéologie)
1. (religie) doctrină în care existența lui Dumnezeu este stabilită pe baza dovezilor din astronomie.