Dictionar

Doza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. doser)

1. a stabili proporţiile dintre constituenţii unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot.

2. (fig.) a folosi ceva în proporţii judicioase, echilibrate.


Acidoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidose)

1. (med.) condiție caracterizată prin creșterea acidității sângelui, urinei.

2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol.


Aldoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.


Amiloidoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amyloïdose)

1. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în ţesutul conjunctiv a unei substanţe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul.


Apodoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apodose, gr. apodosis)

1. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta.


Candidoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candidose)

1. infecţie micotică a pielii şi a mucoaselor datorată unor specii de ciuperci candida; monilioză (2).


Cestodoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cestodose)

1. (med.) boală parazitară cauzată de prezența cestodelor în organism.

2. (loc. subst.) ~ larvară = boală parazitară cauzată de prezența larvelor de cestode în organism.


Acidobutirometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-butyrométrie)

1. metodă de dozare a materiei grase din lapte.


Acidocetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza.


Alcaliemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Alkaliämie)

1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.

2. (antonim) acidoză.


Ascaridioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascaridiose)

1. (med.) boală parazitară cauzată de ascarizi în intestin.

2. (med.) parazitoză cauzată de diferite specii de limbrici.

3. (var.) ascaridoză.


Azotimetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azotimètre)

1. aparat pentru dozarea azotului.


Azotometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azotomètre)

1. aparat pentru dozarea azotului conţinut în substanţele organice.