dramatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.

dramaticește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (dramatic + -icește)

1. în manieră dramatică.
2. într-o manieră specifică dramei sau care evocă drama.
3. într-un mod teatral.

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

antipiesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anti-pièce)

1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.

autosacramental

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentație dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.

buf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. buffo, fr. bouffe)

1. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural.