Rezultate secundare (Dramatice):
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (dramatic + -icește)
1. în manieră dramatică.
2. într-o manieră specifică dramei sau care evocă drama.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-pièce)
1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. buffo, fr. bouffe)
1. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. chorus, gr. khoros, it. coro)
1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice, dansând şi cântând versuri.
2. ansamblu de cântăreţi care execută împreună muzică vocală.
4. compoziţie muzicală destinată a fi cântată de un cor (2).
5. ansamblul navelor, centrală şi laterale, ale unei biserici (catolice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dénouement)
1. felul cum se rezolvă o situaţie, un conflict etc.; soluţie.
2. parte finală care soluţionează intriga unei acţiuni dramatice, a unei naraţiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)
1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.
2. instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.
3. notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.