Parte de vorbire: s.
Origine: (it. drappello)
1. steag al unei unităţi militare; steag, flamură.
2. a fi sub ~ = a servi în armată.
3. (cinem.) suprafaţă opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permiţând reţinerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film.
4. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziţie care oferă o mai mică rezistenţă în înaintare în caz de oprire a motorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. porte-drapeau)
1. s. m. persoană care poartă drapelul unei unităţi militare, al unei asociaţii (sportive).
2. (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mişcări.
3. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)
1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disponibilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăţi bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituţie; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părţile din proces pot dispune de dreptul invocat în faţa organului de jurisdicţie.
5. situaţie a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcţie, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele şi raţiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcţie, de a intra în raport cu alte cuvinte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pavillion, germ. Pavillion)
1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc.
2. corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice).
3. suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor.
4. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat.
5. steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară.
6. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic.
7. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat.
9. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii.
10. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine.
11. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. porte-drapeau)
1. s. m. persoană care poartă drapelul unei unităţi militare, al unei asociaţii (sportive).
2. (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mişcări.
3. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port1- + stindard)
1. portdrapel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stendardo)
3. (fig.) simbol de luptă, de înfrăţire.
4. porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare.