dreaptă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (lat. directus)
Etimologie: (lat. directus)
1. linie care reprezintă distanța cea mai scurtă dintre două puncte.
2. art. parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă.
3. art. parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în sensul de curgere a apei respective.
4. (și adj.) (literă) care are tăietura verticală.
5. art. mâna dreaptă.
6. art. (în religia creștină) mâna lui Dumnezeu considerată ca putere sfântă.
7. art. (fig; în viața politică) grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale.