biraport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. birapport)

1. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul.

plan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. plan, lat. planus)

1. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat.
2. suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane.
3. s. n. suprafață netedă, plană.
4. suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă.
5. (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.
6. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.
7. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc.
8. (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant.
9. mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.
10. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă.
11. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită.
12. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată.
13. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor.