Dictionar

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
 

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.
 

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
 

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. (în Grecia antică) uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele; federație religioasă și politică de orașe sau popoare învecinate.
2. (în Grecia antică) drept de ~ = dreptul de a trimite un deputat la consiliul amficționilor.
 

apt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apte, lat. aptus)

1. care îndeplinește toate condițiile necesare pentru a avea dreptul la ceva.
2. care posedă toate calitățile naturale sau dobândite pentru ceva; capabil, potrivit, bun (pentru).
3. (antonime) inapt, neapt, incapabil.