Rezultate secundare (Dreptunghic,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dreptunghi + -ic)
1. cu unul sau mai multe unghiuri drepte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathète, gr. kathetos, vertical)
1. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cône, lat. conus)
1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.
2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. rectangulaire)
1. în formă de dreptunghi sau de paralelogram dreptunghic.
2. (geometrie) califică figurile în care există un unghi drept.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équerre)
1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.
2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypoténuse)
1. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunule)
1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune.
2. ~ele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic.
3. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei.