Dictionar

Rezultate secundare (Dreptunghic,):

Dreptunghic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dreptunghi + -ic)

1. cu unul sau mai multe unghiuri drepte.


Catetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathète, gr. kathetos, vertical)

1. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic.


Con 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cône, lat. conus)

1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă.

2. ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă.

3. fructul coniferelor.


Dreptunghiular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. rectangulaire)

1. în formă de dreptunghi sau de paralelogram dreptunghic.

2. (geometrie) califică figurile în care există un unghi drept.


Echer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équerre)

1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.

2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren.


Ipotenuză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypoténuse)

1. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.


Lunulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunule)

1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune.

2. ~ele lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic.

3. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei.