Dictionar

Rezultate secundare (Drit)):

Drept

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. directus, fr. droit)

1. art. picior drept.

2. știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate.

3. totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.

4. corp de legi.

5. știință (sau disciplină) care studiază dreptul.

6. ~ penal = ramură a dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv.

7. ~ civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat.

8. ~ constituțional = totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; ramură a dreptului care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție.

9. ~ internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.

10. ~ natural = drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină.

11. ~ comercial = ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale.

12. ~ administrativ = ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației.

13. ~ul muncii = totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților.

14. (înv; și drit) putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.

15. (înv. și reg.) dreptate.