Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drogue)
1. substanţă toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice.
2. stupefiant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antidrogue)
1. (substanţă, mijloc) contra drogurilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. droguer)
1. tr., refl. a(-şi) administra droguri, medicamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. droguerie)
1. magazin unde se vând articole de parfumerie (şi preparate farmaceutice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. droguet)
1. stofă de lână sau de bumbac cu desene brodate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. droguiste)
1. comerciant care ţine o drogherie; cel care lucrează într-o drogherie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (drogomanie)
1. consumator abuziv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; toxicoman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addiction)
1. dependenţă faţă de un drog, cu tendinţa creşterii progresive a dozelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolate)
1. substanţă organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allyle)
1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidure)
1. compus organic obţinut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amine)
1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amino)
1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.