Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autoroutier)
1. referitor la transportul auto pe drumurile publice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digue)
1. construcţie de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe ţărm etc. de acţiunea erozivă a valurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marquage)
1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru.
2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne.
4. tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Portal, it. portale)
1. intrare monumentală, cu ancadrament bogat ornamentat, la un edificiu.
2. construcție la intrarea într-un tunel cu întărituri de zidărie sau beton pentru sprijinirea terenului și a taluzului de deasupra.
3. deschidere a unui mare pod de cale ferată.
4. panou suspendat destinat a indica automobiliștilor pe drumurile publice, înaintea benzilor de degajare, direcția de mers către principalele localități.
5. deschidere a unei scene de teatru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. replier)
1. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.
2. refl. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării.
3. (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini.
4. (fig.) a se retrage în sine; a medita.