Dictionar

Rezultate secundare (Drăguţ,):

Cochet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)

1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte placă, fie admirat.

2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.


Glamour

Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. glamour)

1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută


Sluguliță

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (slugă + -uliță)

1. slugă mică și drăguță; (reg.) slugulice, (reg.) sluguță.


Giugiuc

Parte de vorbire: adj. inv. (înv.)
Origine: (tc. cücük)

1. drăguț, frumos.


Pupuică

Parte de vorbire: adj. f., s.f. (regional)
Origine: (pupui + -ică, cf. puică)

1. (fată, femeie) drăguță, agreabilă, cochetă etc.