Dictionar

Rezultate principale (Dualism,):

Dualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualisme)

1. dualitate (1).

2. concepţie filozofică potrivit căreia la baza existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materia şi spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul etc.

3. (psih.) teorie potrivit căreia între fizic şi psihic nu există raporturi de interdependenţă, cu o natură şi funcţii distincte.


Rezultate secundare (Dualism,):

Anarhoindividualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. anarho-individualizm)

1. curent mic-burghez care caută abată clasa muncitoare de la disciplina proletară.


Gradualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. gradualism)

1. concepţie potrivit căreia evoluţia speciilor se desfăşoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziţie, rezultând în final specii noi.


Individualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. individualisme)

1. ansamblu de concepţii (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.

2. concepţie şi atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective.


Anarhoindividualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-individualist)

1. I. care aparține anarhoindividualismului.

2. II. adept al anarhoindividualismului (variantă a anarhismului, care caută abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere).


Cartezianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartésianisme)

1. concepţia filozofică a lui Descartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism.


Dualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dualiste)

1. I. referitor la dualism, propriu dualismului.

2. care cuprinde două elemente disjuncte, opuse și complementare.

3. II. adept, teoretician al dualismului.

4. persoană care profesează o doctrină dualistă.

5. (antonim) monist.


Dualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualité, lat. dualitas)

1. coexistenţa a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).

2. (log.) raport de opoziţie între două funcţii logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei.

3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.


Gradualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gradualist)

1. I. referitor la gradualism (teorie neodarwinistă conform căreia evoluția se desfășoară în etape mici, graduale).

2. II. adept al gradualismului.


Individualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. individualiste)

1. (adept) al individualismului.

2. (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (prin ext.) egoist.

3. I. care se referă la individualism, care aparține individualismului.

4. care recunoaște preeminența individului asupra grupului, comunității, societății.

5. al cărui comportament manifestă individualism; care își exprimă independența, originalitatea sa proprie etc.

6. (antonime) altruist, colectivist.