Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-individualist)
1. I. care aparține anarhoindividualismului.
2. II. adept al anarhoindividualismului (variantă a anarhismului, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară și de la lupta pentru putere).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dualiste)
1. I. referitor la dualism, propriu dualismului.
2. care cuprinde două elemente disjuncte, opuse și complementare.
3. II. adept, teoretician al dualismului.
4. persoană care profesează o doctrină dualistă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gradualist)
1. I. referitor la gradualism (teorie neodarwinistă conform căreia evoluția se desfășoară în etape mici, graduale).
2. II. adept al gradualismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. individualiste)
1. (adept) al individualismului.
2. (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (prin ext.) egoist.
3. I. care se referă la individualism, care aparține individualismului.
4. care recunoaște preeminența individului asupra grupului, comunității, societății.
5. al cărui comportament manifestă individualism; care își exprimă independența, originalitatea sa proprie etc.
6. (antonime) altruist, colectivist.