Parte de vorbire: s.
Origine: (dezaliena)
2. concepţie progresistă, revoluţionară care, respingând morala şi filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase şi multilaterale a individului şi a personalităţii umane.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dualiste)
1. I. referitor la dualism, propriu dualismului.
2. care cuprinde două elemente disjuncte, opuse și complementare.
3. II. adept, teoretician al dualismului.
4. persoană care profesează o doctrină dualistă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manichéisme)
1. doctrină religioasă-filozofică, care stabileşte ca principiu fundamental lupta veşnică dintre cele două principii contrare, binele şi răul.
2. atitudine care se inspiră din concepţia dualistă a binelui şi răului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. parallélisme)
1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate.
2. paralelă.
3. ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele.
4. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice.
5. (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele.
6. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zoroastrisme)
1. religie antică proprie popoarelor Iranului, întemeiată de Zoroastru, având la bază concepţia dualistă a luptei dintre bine şi rău.